5 mai - Ziua Florii-de-colt

 Floarea de colţ, cu denumirea ştiinţifică „Leontopodium alpinum“,  a fost descoperită pe 5 mai 1784. A intrat rapid în folclorul alpin, fiind temă predilectă în cântecele populare. Este rudă cu floarea-soarelui şi margareta.

 Floarea-de-colţ se întâlneşte din Pirinei până-n Himalaya. Creşte în munţi calcaroşi, pe versanţii abrupţi şi însoriţi, pe solul sărac de pe stânci.  

 La noi in tara creşte în Munţii Carpaţi, fiind declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Munţii Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat.

 Floarea de colţ este sinonimă cu Alpii și vara; ea apare pe o faţă a monedei Austriei de 2 eurocenţi, este marcă de bere și este pictată pe avioane aflate în exploarea Swiss Airlines.

 În România, Floarea de colţ ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 cm, însă poate creşte în alte ţări până la 50 – 80 cm. Inflorescenţa este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici şi care iau forma unei steluţe. Aceasta este formată până la zece inflorescenţe cu numeroase şi minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfăţişarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelaţi, argintii, ce îi conferă o eleganţă deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Întreaga plantă şi frunzele din jurul inflorescenţei sunt acoperite de peri lânoşi albi care au rolul de a proteja împotriva frigului, uscăciunii şi a radiaţiei ultraviolete.

Surse: casa-gradina.ro, wikipedia.org, romaniatv.ro, etc